dau viaţă

muşc din mărul ipocriziei
cu tresăltări de salcie
argintie
o lume îmi ticăie
în coaste
suliţa lui adam
scobeşte lemnul
dau viaţă morţii
strig
dau viaţă
luaţi acest trup
uitat la marginile sorţii
stau şi eu-stăpânu-mi
Absolut

versuri, dorina neculce