Dacă m-ați căutat ieri, nu am fost acasă...Am poposit pe o plajă pustie,pe țărmul Necunoscutului. Se auzea doar ecoul pașilor pierduți. Valurile spărgeau stâncile de atâta așteptare, iar pescărușii- stăpâni își înăbușeau strigătele în aripi...
M-am oprit să frământ nisipul și gândurile.
Pentru că aveam prea mult timp, mâinile mele iscusite clădeau din finețea nisipului un castel cu foarte multe rafturi.
Privit dintr-un anumit unghi,părea chiar o vastă bibliotecă virtuală.
După ce am finisat lucrarea, mi-am luat cu grijă gândurile și le-am așezat în rafturile-locuință, nu înainte de a le da unele indicații. La asta mă pricep destul de bine.
- Voi, cele violet,veniți aici, pe raftul din față! Vi se cuvine un loc mai de cinste, Ați fost creative și înălțătoare.
Ele au ridicat semețe capetele și au pornit cu pas înălțător spre locul indicat, privind mândre spre cele împrăștiate.
-Cele albastre,vă rog, așezați-vă pe raftul din mijloc! Uneori m-ați derutat...nu mai știam ce culoare are cerul...
Oarecum indignate, acestea s-au prins de mâini, sprijinindu-se unele de altele, și au pornit mohorâte, plecându-și capetele cu întristare.
-Gândurile negre, ascundeți-vă după cele violet! Ați fost lacome! Ați ros o parte din inima mea! Pariez că nici nu știați de întreruperea programului „inimi pentru inimi”! E recesiune!
Prietenele mele nechemate s-au făcut mici și s-au ascuns după cele înălțătoare.
Într-un târziu, am terminat munca și priveam cu admirație schimbarea...
Ce minunat este când ai făcut ordine în gânduri!!!
Am adormit în acordurile inedite ale muzicii mult căutate :valurile îmi șopteau o simfonie uitată. Pescărușii țipau după umbra aripilor vaste.
Dezamăgirea m-a cuprins când m-am trezit.
Copilul mării a ieșit din spuma albastră după ce mi-a vegheat somnul. Dar pentru că eu nu mă trezeam la rugămințile lui fierbinți, s-a gândit să se joace puţin cu gândurile mele..
Pe cele negre le-a așezat pe raftul din față, iar cele violet se ascundeau rușinate .
Gândurile albastre tăceau ruşinate.
Atâta muncă distrusă de o joacă de copil... Dar nu m-am supărat pe El. Îi strălucea Soarele pe frunte, iar din inima lui se hrăneau nuferii...
Mâine dacă mă veți căuta, n-am să fiu acasă. Plec pe o altă plajă, la fel de pustie, pe un alt țărm al Necunoscutului...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu